A murit omul care a scos uniformele comuniste din școli. A fost ministru al Educației
Mihai Șora, filosof și scriitor a murit la vârsta de 106 ani, după o viață care nu a fost doar îndelungată ți și complexă și creativă. A fost ministru al Educației în Guvenul Petre Roman, imediat după Revoluție și una dintre cele mai populare măsuri pe care le-a luat în această calitate a fost renunțarea la obligativitatea purtării anostei uniforme comuniste. Totuși, pentru că a simpatizat în tinerețe cu comuniștii din Franța unde studia și locuia a trăit cu acest stigmai toată viața.
Filosoful Mihai Șora a murit sâmbătă, potrivit unui anunț publicat pe contul său de Facebook de către fosta sa soție.
„Mihai Șora 7 noiembrie 1916-25 februarie 2023
Iubitule, ai fost fericire pură: nu doar un om frumos, ci Frumusețea însăși, credința, nădejdea și dragostea, cum spune cuvântul apostolic. Și niciodată nu-ți voi fi îndeajuns de recunoscătoare pentru tot ce mi-ai dăruit timp de aproape două decenii. Tu m-ai scos de pe șinele destinului meu și m-ai legat ireversibil și armonios de al tău, cu o grație de care numai tu erai capabil și pe care nu mulți pământeni o pot cuprinde cu mintea sau cu inima.
Încă nu știu cum va arăta ziua de mâine, nici toate cele care vor urma. E dincolo de puterea mea de acceptare. Unii oameni ar trebui să trăiască veșnic – nu numai în Rai, unde, negreșit, tu vei sta, ci și pe punctul acesta albastru, boțul de apă și humă care plutește în spațiu și pe care opt miliarde de alte făpturi omenești – dar niciuna ca tine – conviețuiesc, se ceartă sau se iubesc, se războiesc ori își sunt – unele, altora – sprijin. E frig fără tine, iubitule. Aziul”, scrie pe contul de Facebook al lui Mihai Șora.
Cine a fost Mihai Șora?
Mihai Șora s-a născut pe 7 noiembrie 1916, la Ianova, Remetea Mare, Timiș, pe atunci în imperiul Austro-Ungar. A fost fiu de preot, a făcut liceul la Timișoara, unde a studiat filosofia și limbile clasice, latina și greaca și a continuat studiul filosofiei la Universitatea din București (1934–1938), unde i-a avut profesori pe Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu, iar la seminar l-a avut ca asistent pe Mircea Eliade. A obținut o bursă a Institutului Francez din București în 1938, în același timp cu Eugène Ionesco, dar a părăsit Parisul aflat sub ocupație germană în 1940 și s-a stabilit la Grenoble, unde, sub îndrumarea lui Jacques Chevalier, a realizat o teză de doctorat despre opera lui Blaise Pascal.
Soții Șora au rămas la Grenoble până la eliberarea Franței, în 1944, fiind martori la ororile dictaturii hitleriste. Se înscrie în Partidul Comunist Francez, motivat de un antifascism militant, opțiune de moment despre care explică apoi în cartea-interviu redactată de Leonid Dragomir. Între anii 1945 și 1948 activează ca cercetător la Centre national de la recherche scientifique din Paris. A debutat la Gallimard cu Du dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique în anul 1947, care a avut ecouri printre marile personalități ale filosofice franceze. A refuzat cetățenia franceză care i-a fost propusă imediat după apariția cărții la Gallimard.
Captiv în România, despărțit forțat de familia din Franța
În 1948 a revenit în România pentru a-și vedea părinții, însă autoritățile nu i-au permis să se mai întoarcă în Franța, acolo unde îl așteptau soția și cei doi copii, care l-au urmat apoi în țară. Nu a publicat nimic 20 de ani. A fost referent de specialitate la Ministerul de Externe în perioada ministeriatului Anei Pauker (1948–1951), șef de secție la Editura pentru Limbi Străine (1951–1954) și redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954–1969), unde a fondat seria „Biblioteca Pentru Toți”. Din colaborarea cu Ana Pauker i s-au adus acuze grave de în legătura cu Partidul Comunist Romăn și activități de natură politică opresivă.
Demis pentru că a luat partea studenților la mineriadele din 1990
După ce a publicat o antologie a poeziei interbelice, în care erau prezenți poeți-deținuți politici sau din emigrație, este înlăturat și trimis redactor la Editura Enciclopedică. După 1989, a fost ministru al învățământului în primul guvern Petre Roman (30 decembrie 1989–28 iunie 1990), de unde și-a dat demisia în semn de protest față de mineriadele din 13–15 iunie 1990. Andrei Pleșu, ministru al culturii la acel moment, a spus apoi că Roman l-a demis pe Șora, „între altele pentru că luase partea studenților”.
În octombrie 2012 a devenit membru de onoare al Academiei Române. Este, de asemenea, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, al Alianţei Civice şi al Societăţii Române de Fenomenologie. În 2016, a fost decorat de preşedintele Klaus Iohannis cu Ordinul Steaua României în rang de Cavaler. Citiți mai multe aicihttps://romania.europalibera.org/a/a-murit-mihai-sora-avea-106-ani/32288147.html