Exclusiv! Motivele pentru care Cioacă a rămas în închisoare!

Cristian Cioacă a încercat pe toate căile legale să iasă din închisoare, dar toate forurile decizionale i-au respins cererea de eliberare înainte de termen. După nouă ani petrecuți în detenție, fostul polițist a cerut atât comisiei de liberare condiționată a Penitenciarului Mioveni, dar membri acesteia au considerat că Cioacă nu poate fi eliberat din cauză că nu întrunește toate condițiile. Astfel, din acest punct a început periclu fostului om al legii în fața instanțelor.

Comportamentul exemplar în închisoare i-a adus încă patru luni în spatele gratiilor

După decizia comisiei, Cristian Cioacă a făcut contestația, iar libertatea sa a ajuns în mâna magistraților de la Judecătoria Pitești. Pe data de 23 ianuarie, avocatul fostului polițist a pledat pentru liberarea condiționată argumentând că Cioacă a avut un comportament exemplar în timpul anilor de detenție, a participat la peste o sută de activități în cadrul penitenciarului, a muncit, atât renumerat, cât și nerenumerat, dar și faptul că a îndeplinit, în urma recursului recompensatoriu dar și a recompenselor, termenul legal pentru a ieși din închisoare.

CITEȘTE ȘI: ELENA LASCONI A DECAPITAT CONDUCEREA SPITALULUI DIN CÂMPULUNG MUSCEL!

Judecătorii piteșteni nu au fost impresionați de pledoaria avocatului și au decis ca Cioacă să rămână, cel puțin până în luna mai, în spatele gratiilor. Printre argumentele aduse de magistrați se pot menționa faptul că nu a plătit niciun leu din despăgubirile la care a fost obligat de către instanța care l-a condamnat la 16 ani de închisoare sau faptul că un comportament exemplar în spatele gratiilor nu duce neapărat la îndeplinirea condițiilor de liberare condiționată.

Argumentele avocatului lui Cioacă au fost desființate de judecătorii Tribunalului Argeș

Refuzul magistraților de la Judecătoria Pitești a fost contestat de Cristian Cioacă, iar dosarul a ajuns pe masa judecătorilor de la Tribunalul Argeș. Avocatul fostului polițist a adus aceleași argumente și, în plus, faptul că magistrații forului inferior au luat decizia subiectiv. Și de această dată, magistratul Ministerului Public a susținut că Cioacă nu îndeplinește condițiile eliberării condiționate, iar constestația sa ar trebui respinsă. Judecătorii i-au dat dreptate reprezentantului MP, iar Cristian Cioacă va putea cere eliberarea peste patru luni.

Iată motivarea judecătorilor:

„Liberarea condiționată nu este un drept al petentului, ci o vocație a acestuia, având un caracter facultativ, dat de posibilitatea analizării periodice a condițiilor legale, până la îndeplinirea lor. Se impune, astfel, ca instanța de judecată să aibă convingerea că petentul prezintă încredere, că în termenul de supraveghere și apoi, în condițiile libertății, nu va mai săvârși infracţiuni și se va reintegră în societate. Acordarea liberării condiționate urmează unui parcurs individual al pedepsei privative de libertate, presupunând analiza întregii conduite, comportări și atitudini a inculpatului față de pedeapsă și  activitatea de resocializare.

Instanţa constată că această din urmă condiţie nu este îndeplinită, având în vedere numărul redus de recompense obţinute la debutul executării pedepsei, respectiv în perioada #########, perioada lungă rămasă de executat din pedeapsă, respectiv mai mult de 6 ani, precum și lipsa dovezii plății, măcar parţiale, a despăgubirilor civile, toate acestea în contextul multitudinii și gravității infracţiunilor ce fac obiectul prezentului mandat de executare a pedepsei.

Cu toate că deţinutul nu a fost sancţionat disciplinar şi a fost recompensat de mai multe  ori, aceste aspecte reprezintă un comportament absolut normal. Nu constituie un element de supraevaluare faptul că persoana condamnată a avut o atitudine decentă faţă de personalul unităţii sau că nu a avut relaţii conflictuale cu ceilalţi deţinuţi. ##### oricărei sancţiuni disciplinare nu conduce la reţinerea unui comportament exemplar, cel mult, doar normal, impus de normele carcerale.

„Instanţa are în vedere şi lipsa de interes a condamnatului manifestată faţă de obligaţiile civile stabile în sarcina sa”

În plus, instanța are în vedere numărul redus de recompense obținute de petent la debutul executării pedepsei, respectiv în perioada #########,  cu toate că persoanele private de libertate pot fi propuse şi pot obţine recompense lunar, obținând doar două recompense în anul 2013, 3 recompense în anul 2014 și câte 6 recompense în anii #########. Astfel, în perioada ######### se evidențiază dezinteresul primirii de recompense, deși este binecunoscut în mediul carceral că aceste recompense sunt trecute în caracterizarea fiecărui deținut și avute în vedere la soluționarea unei cereri cu obiectul celei prezente.

De asemenea, instanţa are în vedere şi lipsa de interes a condamnatului manifestată faţă de obligaţiile civile stabile în sarcina sa prin hotărârile judecătorești ce fac obiectul prezentului mandat, neexistând nicio dovadă la dosarul cauzei din care să reiasă că ar fi achitat, măcar parțial, obligațiile civile stabilite în sarcina sa, aspecte de natură a reliefa că nu a înţeles şi nu îşi asumă consecinţele faptei săvârşite, fiind evidențiat potenţialul redus de reintegrare socială a acestuia.

„Infracțiunile de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, profanarea de cadavre sau morminte şi acces ilegal la un sistem informatic, fapte de o gravitate de neimaginat regăsită în aplicarea unor pedepse severe”

În plus, în procedura de analiză a unei cereri de liberare condiționată nu pot fi ignorate, atunci când se fac aprecieri asupra existenţei premiselor că persoana condamnată să se fi îndreptat, gravitatea, multitudinea și modul de săvârșire al infracțiunilor ce face obiectul prezentului mandat de executare, respectiv infracțiunile de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, profanarea de cadavre sau morminte şi acces ilegal la un sistem informatic, fapte de o gravitate de neimaginat regăsită în aplicarea unor pedepse severe, ceea ce denotă potenţialul criminogen ridicat al inculpatului şi predispoziţia acestuia de a comite fapte penale, dovezile de îndreptare pe durata executării pedepsei fiind astfel necesar a se ridica la un standard ridicat, de natură a contrabalansa conduita infracțională deosebit de gravă a deținutului anterioară încarcerării.

Cu toate că gravitatea faptelor sale a fost avută în vedere la momentul individualizării pedepselor, iar acest aspect nu constituie un motiv în sine de respingere a cererii de liberare condiţionată, cu toate acestea afectează profilul moral, social şi infracţional al persoanei, care reprezintă punctul de plecare în analiza dovezilor temeinice de îndreptare.

Acest profil infracţional a cărui existenţă a fost pe deplin dovedită prin puterea de caracter (în sens negativ) de a comite astfel de fapte constituie punctul de plecare în analiza existenţei dovezilor temeinice de îndreptare. Or, este evident că aşa cum persoana condamnată a deţinut toate trăsăturile de caracter negative, necesare pentru săvârşirea respectivelor infracţiuni, prin simpla acceptare la nivel psihic de a acţiona în aşa manieră, intervalul de aproximativ 9 ani executat efectiv din pedeapsa rezultantă de 16 ani și 8 luni ani de închisoare, în decursul căreia a avut un comportament normal, este nesemnificativ pentru atingerea scopului pedepsei în raport cu capacitatea infracţională anterioară.

„Profilul infracţional anterior încarcerării deţinutului este urmat de un comportament cel mult normal al petentului în intervalul petrecut în detenţie”

Executarea pedepsei închisorii, cum este cazul de faţă, în regim de detenţie, intervine numai în momentul în care printr-o hotărâre definitivă se stabileşte că inculpatul este vinovat de săvârşirea unei infracţiuni. Aplicarea pedepsei are un scop preventiv, dar şi represiv. Conform art. 3 din Legea nr. 254/2013, prin executarea pedepselor se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă, în vederea reintegrării în societate a deţinuţilor.

Totodată, aşa cum s-a arătat anterior, profilul infracţional anterior încarcerării deţinutului este urmat de un comportament cel mult normal al petentului în intervalul petrecut în detenţie, de altfel impus de mediul carceral, existând și aspecte negative astfel cum au fost detaliate anterior, astfel că la acest moment nu se poate discuta de atingerea scopului represiv al pedepsei închisorii în acest interval. Acest comportament contrar normelor legale, nu poate fi înlăturat în perioada deja executată, pentru atingerea scopului educativ și represiv al pedepsei. #### evidentă atitudinea corectă a petentului aflat în stare de deţinere, însă acest comportament reprezintă o normalitate, iar nu o situaţie excepţională.

De asemenea, instanţa are în vedere şi perioada extrem de îndelungată rămasă de executat, respectiv mai mult de 6 ani, apreciind, în acord cu concluziile comisiei de liberare condiţionată, că totalul perioadei executate până în prezent nu este suficient pentru atingerea scopul preventiv şi represiv al pedepsei. Astfel, raportat la funcţia de exemplaritate a pedepsei, fiecare cetăţean trebuie să fie conştient de consecinţele la care s-ar expune în cazul încălcării legii penale. Eliberarea petentului din închisoare, prin simpla împlinire a fracţiei minime şi în contextul unui comportament civilizat – normal de altfel, ar fi de natură a avea un efect total opus. Evident, o astfel de măsură nu ar fi de natură a avea un efect descurajant, ba din contră, ar dovedi o lipsă de reacţie din partea statului faţă de cei care încalcă normele legale”.