Flori Grigoraș- dezvăluiri incendiare: hărțuită sexual și mental pe când lucra la CJ Argeș!

Într-o postare recentă pe facebook, Florentina Grigoraș, expert în proiecte pe fonduri europene dezvăluie elegant, dar apăsat, informații despre începuturile carierei sale și sacrificiile făcute în perioada în care a lucrat în Consiliul Județean Argeș. Departe de a fi o protejată a șefilor și conducerii, aceasta a muncit suplimentar aducând haine din Turcia, cum era obiceiul vremii, pentru a le putea oferi cele necesare celor doi copii pe care i-a crescut singura după divorț. Flori Grigoraș nu are nevoie de prea multă prezentare. Puțini sunt cei care nu o cunosc, fiind una dintre femeile cele mai titrate din Argeș. Totodată prin afacerea ei de consultanță pe fonduri europene s-a făcut cunoscută în mai toate colțurile țării. Nu i-a fost ușor startul în carieră, nu-i e ușor nici acum, când economia pare că se sprijină pe nisipuri mișcătoare. De  precizat (remarcat) că, indiferent că s-a aflat în perioade mai bune sau mai puțin bune, s-a implicat în actiuni de caritate și a sprijinit copii bolnavi grav dar și copii superdotati din Pitești. Urmare a Galei Andralex – 10 din 2019 ani s-a implicat și în dotarea unui grup sanitar din Spitalul de Pediatrie.

„Cu ura pe care am întâlnit-o atunci, din partea părții femeiești a Consiliului Județean, nu m-am mai întâlnit niciodată”

„Și eu îmi ziceam, în urmă cu mulți ani, că nu-mi voi permite, vreodată, călătorii lungi și destinații exotice. Excludeam totul prin prisma fricii de avion, și chiar și așa, speriată, prima plecare a fost Finlanda, în 2007. Îmi amintesc că ministerul Mediului îmi acordase un schimb de experiență în deșeuri, pentru un articol scris într-o revistă de salubritate, despre implementarea aquis ului comunitar în domeniul protecției mediului în România. A fost totul gratuit, însă cu ura pe care am întâlnit-o atunci, din partea părții femeiești a Consiliului Județean, nu m-am mai întâlnit niciodată. Cum or fi duoamnele alea, acum la pensie? Nici diurna nu mi-a fost acordată. Și m-am împrumutat, și tot am plecat… Cu avionul!

Eram dupa divorț. Mă luptam cu gura lumii, cu valorile femeiești, și, deopotrivă, cu ferocitatea masculină a șefilor mei. Greu a mai fost. Cumplit. Atunci mi-am dorit singura data, moartea… Energia atât de joasă a umilinței și a părintelui singur pus la zid, m-au dărmat, însă amintirile din Finlanda, mă motivau oarecum să mai gandesc plecări.

„Devenisem un fel de salahor al prietenilor cu magazine”

Și am muncit, în continuare, la fel cum o făcusem și până atunci. De vineri până duminică, în Istanbul, căram la niște trente pe care le vindeam pe carnetel. Eram “doamna de la Prefectura, cu haine”. Fără somn în alea trei zile, decât ce prindeam prin autocar. Cu hemoragii la purtător, cu șalele vai de mama lor. Eram tânăra și credeam că sunt nemuritoare… Nici bani de apă nu-mi permiteam. Sorbeam picăturile rămase prin sticlele golite de rusoaice. Dar nu mi-a fost rușine. Pentru mine și copiii mei, munca nu era o rușine. Devenisem un fel de salahor al prietenilor cu magazine. Plătită cu 100 de mărci la drum, mâncare și cazare… Erau buni ptr noi 3. Meditații, mâncare, trai zilnic. Pensia alimentară de 100 de lei pentru ambii copii, 2 ani, apoi 1000 pentru alți 3, și după zero, nu ne-au prisosit niciodată.

Și, apoi, m-am zburat singură din Consiliul Județean. După umilință și mizerii umane. Am câștigat eu, prin abandon. Începusem să mă câștig pe mine. Învățam zilnic ce sunt și cu ce rost am venit. De muncit, puteam, mintea îmi mergea, și 5 ani n-am plecat niciunde din firma. Acolo mâncam, dormeam, râdeam și plângeam. Din 2013 am început să fug. N-a fost o alegere tocmai nimerită, India, dar a trebuit să-mi călesc sufletul. Și mintea.

Și, din 2013, am început să-mi doresc călătorii. N-am investit în case sau mașini, și n-am alte hoby-uri. Călătoriile mă încarcă și-mi pregătesc timp prielnic de mulțumire și rugăciune. Azi, aici din Mauritius, de pe terasă, cu dragoste…”, a publicat recent Florentina Grigoraș într-o pastare pe facebook.

Deși plecată la sute de kilometri distanță de țara noastră, Flori Grigoraș a acceptat să ne dea câteva lămuriri, în exclusivitate, legate de postarea surprinzătoare de pe facebook.

„În Consiliul Județean am intrat în 1995. Eram tânără, aveam 23 de ani. Am fost o răsfățată a colegilor mei. Mulți s-au prăpădit, mulți sunt la pensie. Vremurile de atunci îmi stârnesc amintiri de excepție. Amintiri neprețuite. Încă dăinuia bunul simț și aprecierea profesională. Din 1996 până în 2000, am fost într-o pauză de creștere a copiilor. N-am avut nicio contribuție în acea perioadă, pentru activitatea Consiliului Județean. Eram mult prea îngrijorată pentru starea de sănătate a fiului meu, motiv pentru care mulțumesc președintelui de atunci, Ion Mihăilescu, pentru sprijinul acordat în stabilizarea sănătății copilului meu.

„În CJ, totul era ierarhizat pe nepotisme și dualități”

În 2004, în cadrul Consiliului Județean, s-au derulat cursuri de “manager de proiect”, la care cu greu m-am înscris din cauza doamnelor care patronau atunci serviciile economic și personal. Totul era ierarhizat pe nepotisme și dualități. Îmi amintesc cu plăcere că la finalul cursului am scris unul dintre cele 3 proiecte premiate, pentru groapa de gunoi de la Albota, făr a-mi da seama ce potențial uriaș urma să am în domeniul accesării fondurilor nerambursabile. A urmat divorțul și odată cu el, calvarul pe care urmă să-l trăiesc în instituție. Umilință “la superlativ”. Eram instrumentul de răzbunare între șefii mei direcți și, în același timp, femeia pusă la zid, urmare divorțului. E greu să relatez în cuvinte ce a urmat. Hărțuită sexual și mental, copiii au devenit martorii și “avocații” mei.

„În acele condiții, am intrat într-o grea și aprigă depresie, iar starea sănătății copilului meu, olimpic de nota 10, se înrăutățea pe zi ce trecea”

Prin sprijinul și bunăvoința președintelui Nicolescu, s-a deschis un cont la Crucea Roșie pentru deplasare în Italia, la un centru de specialitate. Mulțumesc, astfel, și Mirelei Vlădescu și lui Eduard Ciocnitu care s-au ocupat de toate formalitățile pentru mine și copil. La revenire, mă aștepta cea mai înverșunată propagandă împotriva mea. Am fost singurul funcționar public căruia nu i s-a acordat clasa, după un examen la care am scris perfect și din experiența acumulată în protecția mediului, lucrarea neavând drept de contestație. Fusese punctată sub limita admisă pentru contestație. Era Săptămâna Mare a Paștelui. Îmi amintesc cu armonie, totuși, că în aceeași săptămână am stat peste program, cu fiica mea care avea mâna în gips, pentru finalizarea unor lucrări. A sosit momentul să mulțumesc și domnului Gelu Mujea care a crezut în mine și, deoarece în acel moment exista un parteneriat pentru accesare fonduri europene în Consiliul Județean și SC Apă Canal, mi-a sponsorizat cursurile de master și post universitare de protecția mediului. Din acel moment am prins aripi, și cu rugăciune am reușit să mă ridic, să mă scutur de nămolul întinat al societății, și să plec pe drumul meu. Nu mi-a fost “îngăduit” să plec din Consiliul Județean deoarece scrisesem două proiecte care așteptau finanțarea, eu fiind manager. Nu m-a mai interesat ce ziceau și-mi făceau oamenii. Mi-am depus demisia, în care, în șapte pagini, relatam toată istoria mea din instituție. Pe ultimii metri, am fost susținută de Florin Tecău și Vasile Negoescu, șefii mei de atunci.

Dacă m-aș întoarce într-o instituție publică?

Da, am încercat, însă pentru mine nu va fi loc niciodată. Profesioniștii de top n-au ce caută acolo. Politica dictează. Chiar și în acest context, am încredre în primarul Cristian Gentea, om pe care-l cunosc personal și singurul politician care m-a abordat în campania electorală, pentru a înțelege capitolul “fonduri nerambursabile”.

Restul, vorbe aruncate din neputința unora și băltoaca altora în care se scaldă, doar can-can.

Așa să ne ajute Dumnezeu!”, a declarat Florentina Grigoraș.

Get real time updates directly on you device, subscribe now.

Comentariile sunt închise trackbacks dar pingback-urile sunt posibile.